Chistul dentar: cum se manifestă și dacă dintele poate fi salvat

Ce este un chist dentar

În termeni simpli, urma unei infecții cronice din interiorul dintelui. Când nervul moare din cauza unei carii adânci sau a unei lovituri, bacteriile ies prin canal spre vârful rădăcinii. În jur se formează țesut inflamator, granulomul. În unele cazuri, în interiorul lui apare o cavitate căptușită cu epiteliu. Acesta e chistul.

Chistul de la vârful rădăcinii, numit radicular sau periapical, este cel mai frecvent chist al maxilarelor. Apare mai des la maxilarul superior. Nu e periculos prin viteză, ci prin faptul că crește pe nesimțite:

• distruge treptat osul din jurul rădăcinii;
• se poate infecta și deveni abces cu umflarea feței;
• la dinții de sus poate afecta sinusul maxilar;
• un chist mare slăbește maxilarul și complică un viitor implant.

Chist dentar cauze

Cauza principală e un nerv mort, cu bacterii rămase în canale. Asta se întâmplă:

• la o carie adâncă netratată;
• după o lovitură, chiar fără fisură vizibilă;
• după un tratament de canal în care infecția nu a fost eliminată complet.

Chist la rădăcina dintelui: semne

Un chist la rădăcina dintelui poate exista ani de zile fără simptome. Se descoperă la un control, înainte de protezare sau pe o radiografie făcută din alt motiv. Uneori apar totuși:

Când chistul se infectează, apar durere, umflătură și febră. Atunci consultul nu se mai amână.

Cum se pune diagnosticul

Chistul e o descoperire radiologică: o pată închisă, rotunjită, cu margini clare, la vârful rădăcinii. Pe o radiografie obișnuită nu se poate deosebi întotdeauna de granulom. De aceea medicul poate cere tomografie computerizată. Tipul exact îl confirmă examenul histologic după îndepărtare.

Practic, de mărimea și natura leziunii depinde dacă ajunge tratamentul canalelor sau e nevoie de chirurgie. De aceea medicul compară radiografiile de dinainte și de după tratament, nu se bazează pe senzațiile pacientului.

Cum se tratează

Abordarea depinde de mărimea leziunii, de starea dintelui și de tratamentele anterioare. Mai jos e ordinea obișnuită.

De tratamentul canalelor se ocupă endodonția, de etapele chirurgicale chirurgul.

Resorbție chist dentar: e posibilă?

Ceaiurile și pastilele nu dizolvă un chist. Șansa ca leziunea să se micșoreze apare doar după eliminarea infecției din dinte. Leziunile mici se vindecă adesea după un tratament de canal corect. În practică, resorbție chist dentar înseamnă un os care se reface treptat, vizibil pe radiografiile de control. Un chist adevărat, cu înveliș gros, poate rămâne și trebuie îndepărtat.

Operație chist dentar: ce presupune

O operație chist dentar se face de obicei sub anestezie locală. Medicul deschide gingia, îndepărtează chistul și vârful rădăcinii, apoi sigilează canalul. Chistul îndepărtat se trimite la analiză.

Ajută antibioticele?

Singure, nu. Un antibiotic poate calma temporar o acutizare, dar nu ajunge în interiorul dintelui mort, unde trăiesc bacteriile. După terminarea tratamentului leziunea rămâne. Decizia îi aparține medicului și vine împreună cu drenajul și tratamentul de canal, nu în locul lor.

Poate reapărea?

Da. Dacă infecția a rămas în canale sau chistul nu a fost scos complet, leziunea se poate forma din nou în același loc. Chistul rezidual apare tocmai după îndepărtarea incompletă la extracție. De aici importanța radiografiilor de control.

Unde vă puteți adresa

Dacă pe radiografie s-a văzut o pată la rădăcină sau aveți un coș pe gingie, începeți cu o consultație. La Cristi Dent din Chișinău, ori de câte ori e posibil, dintele se păstrează. După tratamentul canalelor se face rezecția apexului, cu îndepărtarea chistului.